aftersalsa

30 Iulie, 2010

Eu azi îi iubesc pe toţi!

…mai puţin pe mine

Cel mai greu, mereu, e să alegi un titlu… unul bun. …şi cu ce să începi. Sau poţi, pur şi simplu, să începi cu ceva simplu, de genul: „Cel mai greu, mereu, e să alegi un titlu… unul bun. …şi cu ce să începi. Sau poţi … etc.” …şi totul vine de la sine şi nesilit de nimeni.

Numai-ce, vreo două-trei ore în urmă, am dat ochii cu o rază de soare. O fată cu părul de foc şi ochii de gheaţă. O fată ce te încremeneşte cu privirea şi-ţi aprinde sufletul cu zâmbetu-i. Anume această întâlnire, absolut aleatorie, m-a inspirat să mai scriu ceva pe blog. Anume din cauza că această întâlnire mi-a amintit de ultimul meu post de pe blog, care este dedicat ei, liricei şi duioasei Irina Bruma.

(iaka… ni-o venit şî titlu’…)

După ce am mai citit un post de-al lui Viorel Mardare, m-am gândit: „Da’ de ce oare n-aş scrie eu ceva pe blog? De ce să scriu chiar tot ce-mi trece prin cap pe „peretele” meu de pe facebook dar nu aici? Deam’ dacă Eugen Furculiţă, de fiecare dată când mă vede, cu alţi prieteni de-ai mei la bere, zice: „O! Iaca şi bloggerii!” …ap’ hai să scriu, să nu fie remarcele lui în zadar.” Şi, dacă să fiu sincer, deşi am fost primul care a solicitat apartenenţa la curcubeul lui Posmotrel, aşa şi nu am nimerit acolo. Pe semne că lui Posmotrel nu i-a plăcut faptul că nu scriu nici o p*lă pe blog.

După aşa o introducere, s-ar cuveni să urmeze un text de, cel puţin, două ori mai mare, dar n-o să fie…

Ap şi chi*da curşii (vorba cumnatului lui Denis)?! Iaca am revenit! Nu ştiu când va fi următorul post şi despre ce, dar va fi numaidecât în cel mai scurt timp posibil sau imposibil! Promit! Ţîneţî-vă!!!

Muzică, film, cultură, turism, artă culinară şi altele… despre asta voi scrie majoritar, aşa că hotărâţi de acum dacă merită să puneţi în RSS-reader feed-ul blogului meu sau nu.

Dacă există § Nică cultură., la mine va fi Nici o pulă politică!

apu iaka…

Dedicaţie

12 Mai, 2009

ceva nou…

De prin Vamă…

4 Mai, 2009

Nu-mi vine să cred că mă aflu aici…

Cine se duce după bere?

Cine mai vrea bere?

Mai dă-mi două…

Patru la cutie vă rog…

— Pe unde ai îmblat măi chirică? Am vrut să te trec gratis!
— Am fost după citramon…

Odessa pământ românesc!!!

Moldova pentru moldoveni!!!

Nu încerca aşa ceva acasă…

— I-a uite bă… e tricolorul cu stemă pe el… şi nu e a noastră… al cui să fie?
— Habar n-am…
— Băieţi, al cui e acest drapel?
— Republica Moldova!
— Basarabia pământ românesc!!!
— Da, da… (între noi) romişi dauni…

Îmi daţi, vă rog, un leu pentru fondul berii?

А где ваши глаза?!

— Şi tu eşti basarabean?
— Da…
— La voi este o ciocolată foarte gustoasă dar am uitat cum se cheamă…
— (WTF?!?) Nu am idee despre ce vorbeşti…

Паша, почему вы меня оставили с этими $#%&@%$и?

Ia uite la aista… s-a îmbătat ca o meduză…

La care concert ne ducem azi?

— …sunt din Braşov.
— Eu din Chişinău…
— Mi-a plăcut accentul tău…

— Acolo cântă OCS gratis, nimeni nu vrea?
— Nu!

Post Response

13 Februarie, 2009

Bunul meu prieten Denis Graur recent a postat un articol / publicat un post numit Colaje din tinereţe. În acest post/articol sunt prezentate publicului larg sau îngust, altfel zis mai puţin larg, nişte colaje făcute de el în photoshop în tinereţe. Mi-am adus aminte şi eu de acele timpuri, când analizam fiecare lucrare a sa. Dar iată că un alt bun priten de-al meu, Dinu Castraveţ, printr-un comentariu la acest post, mi-a adus aminte că şi eu am făcut câteva colaje. Ce-i drept, nu sunt atât de iscusite ca cele a lui Denis, dar la baza lor stau anumite trăiri, emoţii, stări. Am găsit doar patru, posibil că şi unicile patru.

zzzop se sfadeshte cu apulina
Acest colaj a fost făcut în timp ce Denis se sfădea Paulina, iubirea lui de atunci. Iar eu mă enervam deoarece discuţia dura prea mult şi noi trebuia să plecăm nu mai ştiu unde, dar precis că la băut… :Dzzzop se sfadeshte cu apulina

albnegru
Am făcut acest colaj după ce am vizionat filmul artistic Dead Manalbnegru

Toamna psihotică
Făcut în timpul unei sesiuni de preparare a bucatelor cu specific naţional, la Vladislav Namaşco acasă (adică la gazdă). După ce s-a consumat mâncarea, s-a mai consumat şi altceva, rămâne doar să bănuiţi ce… :DToamna psihotică

eu îs mititel şî îni plaşi sî desen
copilul din mine… :))eu îs mititel şî îni plaşi sî desen

Strawberry Fields Forever

20 Ianuarie, 2009

Trip… trip… trrrrip… trip trip trip trip trip… 6:50… aproape două luni fără un somn normal… m-am saturat… trip…

(ai şeva?)

Vreau. Aş încerca. De ce nu? Oricum mi-apar… în bucăţile de somn de care am parte pe parcursul a 24 de ore. Sunt puţine, stresante, pline de coşmaruri, dar… interesante, colorate cu fiinţe fantastice şi oameni cunoscuţi. Atunci, de ce să nu încerc? Hai! Când? Cât? Cum? Stop! Care?

Care este cel potrivit? Vreau ceva natural? Este aşa ceva? Este şi la noi? Dar… pentru ce? Dacă şi aşa sunt…

Padam… padam… padam…
Il arrive en courant derrière moi…

Mai târziu… la noapte…

Meridianul 29º făr-oleacă
Paralela 46º şi jumate

Noi suntem aişea
Noi lucrăm aişea
Noi mâncăm aişea
Pe pământu ista

Da’ noi vrem acolo
Să mâncăm acolo
Să odihnim acolo
Pe pământu şela

Hai că amuş… amuş…

Undeva departe m-aş duce acum…
şi m-aş pierde undeva pe drum.
De un restart eu, tare, am nevoie.
Sau de-o licoare din aloe…

Am nevoie de un trips. … 2. perioadă de euforie provocată de consumul de droguri; 3. Experienţă plăcută. (Dicţionar de argou englez-român, Ştefan Nimară, editura Paco, Bucureşti, 1993)

Vreau să o iubesc pe Tarja Turunen şi ea să mă iubească pe mine.

Să avem o casă pe o insula din Islanda cu un piscină 20×100 m, teren de golf, două piste de bowling, trei mese de biliard, una de tenis de masă, opt butuce de cărţi de jucat, o sală de cinema, o saună, un jacuzi.

Să facem dragoste 24/7 şi ea să-mi cânte când are orgasm, iar eu să-i bat din palme. Să fie acolo WiFi de 100MBps şi SunTV cu 200000 de canale. Să avem mulţi copii şi să prindem peşte împreună. Să danseze copii în jurul nostru atunci când prăjim peştele.

Să creştem 6 porci, 10 oi, 30 găini, 2 vite, să avem roadă de 2 tone de usturoi pe an, 10 de popuşoi, 4 de cartofi, 8 de grâu, 15 de pătlăgele, 12 de pepeni, 20 de harbuz, 6 de morcov, 3 de busuioc (să ne fie cu noroc), 2 de şprote, 18 de ţelină, 7 de orez, 13 de mere, 100 de poamă, 6 de agawa, 3 de ceapă, 8 de varză, 2 de pătrunjel, 1 de mărar, 20 de lime, 14 de banane, 5 de alune, 10 de vin, 1000 de bere şi 15 de tequilla. Să vină odată în an un vapor prin care noi o sa comercializăm o parte din roadele acumulate.

Să trimitem copii la studii în Oxford, Harvard şi Cambridge. Să facem alţi copii în loc. Să fim vizitaţi de cei mai apropiaţi prieteni odată pe lună. Să chefuim de fiecare dată de parcă asta ar fi ultima dată.

Să întâmpinăm şi să petrecem în fiecare zi în doi răsăritul şi apusul soarelui. Să ne trezim şi să adormim de la sunetul produs de valurile mării care se aruncă în stânci ca nişte tauri la mantia roşie a toreadourului. Să ne iubim atât de mult încât să nu putem fi despărţiţi unul de altul nici măcar pe o oră. Să trăim veşnic.