Am amânat vizionare acestui film de aproape un an, ştiam ce mă aşteaptă. Privesc aşa gen de filme doar când sunt singur, deoarece devin foarte emotiv. Recomand tuturor care nu obişnuiesc să-şi exteriorizeze emoţiile şi sentimentele, aşa ca mine. M-a stors ca pe o lămâie. Tonifiant, după beţia de astă noapte şi după retrăirile din acest an… Au fost multe, deşi n-am dat de înţeles asta nimănui, în afară de cele evidente, iar dacă cineva şi-a dat seama atunci mă bucur, deoarece mă cunoaşte şi mă înţelege. Acum mă simt mai bine, mult mai bine… I’m fine.

Vă urez un an nou fericit şi linişte în suflet!

PS: Un foarte bun prieten de-al meu, Nelu Botnaru, mi-a zis odată… „Dacă iubeşti pe cineva, trebuie să-i spui asta…” eu am să completez… „chiar eşti obligat, indiferent de ce răspuns vei avea şi de forma/intensitatea/cantitatea acestei iubiri, deoarece dacă n-ai să faci asta acum, mâine poate fi târziu… şi vor fi momente când vei regreta faptul că nu i-ai spus niciodată de sentimentele tale… dar viaţa trebuie trăită fără regrete.”