da’ cel mai mult vreau ca ei să vină la mine şi să-mi propună o călătorie de vreo două săptămâni prin alte colţuri ale universului şi când am să mă întorc pe planeta mamă, aici totul să fie mai vechi cu câteva sute de ani… poate chiar şi mii…
da’ ii suka nu vin… nu vin diatîta că-s nişte pidaraj… m-o zaebit ii…

EPILOG

Vă urez un an nou fericit şi linişte în suflet!

PS: Un foarte bun prieten de-al meu, Nelu Botnaru, mi-a zis odată… „Dacă iubeşti pe cineva, trebuie să-i spui asta…” eu am să completez… „chiar eşti obligat, indiferent de ce răspuns vei avea şi de forma/intensitatea/cantitatea acestei iubiri, deoarece dacă n-ai să faci asta acum, mâine poate fi târziu… şi vor fi momente când vei regreta faptul că nu i-ai spus niciodată de sentimentele tale… dar viaţa trebuie trăită fără regrete.”

da, mai bine să tac… şi să fac.. şi am făcut… multe… Nu cantitativ, poate mai puţin calitativ, dar sigur productiv, cu efect, cu ceva afect.

de multe ori îmi trece prin gând să scriu ceva, şi ştiu ce să scriu, doar că totul se reduce la ideea „pentru ce?”. chiar, pentru ce? nu-i vorba că mă interesează cui îi pasă… dar nu văd sensul, rostul de a scrie ceva, chiar deloc nu mă interesează să ştiu dacă pe cineva îl interesează ce ştiu eu. ce ştiu eu e al meu şi nimănui nu-i dau, deşi nu-i chiar adevărat. un cunoscut de-al meu, mi-a zis cu vreo zece ani în urmă: „Tu dacă te îmbeţi poţi să dai chiar şi cheile de la casă” – deci tre’ să fiu mai zgârcit (nu-mi place cuvântul trebuie). dar am şi de acestea, sunt faze. se vede că am o semi dedublare de personalitate. aşa, parţial… acum sunt Pavel amuş îs Grişa.

este oare vreun preparat care să aranjeze ideile?! tare am nevoie de aşa ceva. soluţia cred că ar fi să le scriu după care să le selectez -> filtrez -> aranjez -> păstrez.

vreau să fac multe şi pe toate odată… dar nu-mi ajunge timp deoarece nu mă apuc de niciuna din ele. când oare?! poate… văr-meu mi-a zis odată (de ziua mea) să editez o carte de idei… mai bine zis aberaţii… aberaţii începând de la ideea de a denumi un sex-shop „Everybody Hurts” până la descoperirea Constelaţiei Gopnicului.

e bine să ştim… e bine să ştim ce vrem să ştim. e bine să ştim pentru ce vrem să ştim. e bine să fie bine. e bine când foloseşti cuvântul bine.

dar totuşi, niciodată nu pot scrie ceva pe blog deoarece ajung la ideea că nu văd sensul de a scrie aceasta. e ca şi cum ai povesti cuiva cum ai fost la concertul Metallica din Kiev în timp ce voi ambii sunteţi la concertul Metallica din Bucureşti.

oameni buni, tăceţi, nu scrieţi, acţionaţi, iubiţi, măcar votaţi…

din seria e bine să ştim: ploşniţa este un aligator foarte, foarte, foarte bătrân

Unul din citatele mele preferate… Trebuie să-l repet zilnic pentru următoarele două săptămâni. Nişte autosugestie n-ar strica, mai ales când eşti ajutat de câteva şuturi…

…mai puţin pe mine

Numai-ce, vreo două-trei ore în urmă, am dat ochii cu o rază de soare. O fată cu părul de foc şi ochii de gheaţă. O fată ce te încremeneşte cu privirea şi-ţi aprinde sufletul cu zâmbetu-i. Anume această întâlnire, absolut aleatorie, m-a inspirat să mai scriu ceva pe blog. Anume din cauza că această întâlnire mi-a amintit de ultimul meu post de pe blog, care este dedicat ei, liricei şi duioasei Irina Bruma.

(iaka… ni-o venit şî titlu’…)

După ce am mai citit un post de-al lui Viorel Mardare, m-am gândit: „Da’ de ce oare n-aş scrie eu ceva pe blog? De ce să scriu chiar tot ce-mi trece prin cap pe „peretele” meu de pe facebook dar nu aici? Deam’ dacă Eugen Furculiţă, de fiecare dată când mă vede, cu alţi prieteni de-ai mei la bere, zice: „O! Iaca şi bloggerii!” …ap’ hai să scriu, să nu fie remarcele lui în zadar.” Şi, dacă să fiu sincer, deşi am fost primul care a solicitat apartenenţa la curcubeul lui Posmotrel, aşa şi nu am nimerit acolo. Pe semne că lui Posmotrel nu i-a plăcut faptul că nu scriu nici o p*lă pe blog.

După aşa o introducere, s-ar cuveni să urmeze un text de, cel puţin, două ori mai mare, dar n-o să fie…

Ap şi chi*da curşii (vorba cumnatului lui Denis)?! Iaca am revenit! Nu ştiu când va fi următorul post şi despre ce, dar va fi numaidecât în cel mai scurt timp posibil sau imposibil! Promit! Ţîneţî-vă!!!

Muzică, film, cultură, turism, artă culinară şi altele… despre asta voi scrie majoritar, aşa că hotărâţi de acum dacă merită să puneţi în RSS-reader feed-ul blogului meu sau nu.

Dacă există § Nică cultură., la mine va fi Nici o pulă politică!

apu iaka…

Cine se duce după bere?

Cine mai vrea bere?

Mai dă-mi două…

Patru la cutie vă rog…

— Pe unde ai îmblat măi chirică? Am vrut să te trec gratis!
— Am fost după citramon…

Odessa pământ românesc!!!

Moldova pentru moldoveni!!!

Nu încerca aşa ceva acasă…

— I-a uite bă… e tricolorul cu stemă pe el… şi nu e a noastră… al cui să fie?
— Habar n-am…
— Băieţi, al cui e acest drapel?
— Republica Moldova!
— Basarabia pământ românesc!!!
— Da, da… (între noi) romişi dauni…

Îmi daţi, vă rog, un leu pentru fondul berii?

А где ваши глаза?!

— Şi tu eşti basarabean?
— Da…
— La voi este o ciocolată foarte gustoasă dar am uitat cum se cheamă…
— (WTF?!?) Nu am idee despre ce vorbeşti…

Паша, почему вы меня оставили с этими $#%&@%$и?

Ia uite la aista… s-a îmbătat ca o meduză…

La care concert ne ducem azi?

— …sunt din Braşov.
— Eu din Chişinău…
— Mi-a plăcut accentul tău…

— Acolo cântă OCS gratis, nimeni nu vrea?
— Nu!