iaka

20 aprilie, 2012

azi am zărit
mai multe iubite
una mi s-a nălucit

da’ iaka di-atîta blya! ş s-nu s-va f…înterisăzî… îs nişti mudaşii ii… tăţ! ni zădărăsc atâta… cât s-poati!? las s-vină odată ş s-nu întindă rîzîna asta cari-i deam ca un fir de păr de blondă la a doăsprădzăşisuta oară de revopsire din roşcat în şaten, din şaten în roşu, din roşu-n verde, din verde-n blond, din blond în albastru, din albastru-n negru, din negru-n cenuşiu, din cenuşiu în blond, din blond în …
chiar tare vreu să vină odată, s-apară în faţa omenirii, ş s zîcă… sau că ii îs drujii noştri ş vor s trăim în paşi ş înţalejiri… sau că noi sîntem nişti gândaşi ş lor li trebu srocina planeta asta pintru a cultiva nişte plante vital esenţiale pentru civilizaţia lor şi după prima recoltă ele nu vor lăsa nimic viu pe pământ… sau pur şi simplu ei să ne dea un grant de vreo 43 de mii de tone de fericire ş s-o fută nahui di-aişi…
vreu ca ei să vină şi să le explice înapoiaţilor că universul e maaare… şi că noi nu suntem unicii… şi că totul în ce a crezut omenirea până în zilele noastre nu-i nimic altceva decât o înşelătorie…

da’ cel mai mult vreau ca ei să vină la mine şi să-mi propună o călătorie de vreo două săptămâni prin alte colţuri ale universului şi când am să mă întorc pe planeta mamă, aici totul să fie mai vechi cu câteva sute de ani… poate chiar şi mii…
da’ ii suka nu vin… nu vin diatîta că-s nişte pidaraj… m-o zaebit ii…



EPILOG

Am amânat vizionare acestui film de aproape un an, ştiam ce mă aşteaptă. Privesc aşa gen de filme doar când sunt singur, deoarece devin foarte emotiv. Recomand tuturor care nu obişnuiesc să-şi exteriorizeze emoţiile şi sentimentele, aşa ca mine. M-a stors ca pe o lămâie. Tonifiant, după beţia de astă noapte şi după retrăirile din acest an… Au fost multe, deşi n-am dat de înţeles asta nimănui, în afară de cele evidente, iar dacă cineva şi-a dat seama atunci mă bucur, deoarece mă cunoaşte şi mă înţelege. Acum mă simt mai bine, mult mai bine… I’m fine.

Vă urez un an nou fericit şi linişte în suflet!

PS: Un foarte bun prieten de-al meu, Nelu Botnaru, mi-a zis odată… „Dacă iubeşti pe cineva, trebuie să-i spui asta…” eu am să completez… „chiar eşti obligat, indiferent de ce răspuns vei avea şi de forma/intensitatea/cantitatea acestei iubiri, deoarece dacă n-ai să faci asta acum, mâine poate fi târziu… şi vor fi momente când vei regreta faptul că nu i-ai spus niciodată de sentimentele tale… dar viaţa trebuie trăită fără regrete.”

de ce să tac dacă pot să fac…

da, mai bine să tac… şi să fac.. şi am făcut… multe… Nu cantitativ, poate mai puţin calitativ, dar sigur productiv, cu efect, cu ceva afect.

de multe ori îmi trece prin gând să scriu ceva, şi ştiu ce să scriu, doar că totul se reduce la ideea „pentru ce?”. chiar, pentru ce? nu-i vorba că mă interesează cui îi pasă… dar nu văd sensul, rostul de a scrie ceva, chiar deloc nu mă interesează să ştiu dacă pe cineva îl interesează ce ştiu eu. ce ştiu eu e al meu şi nimănui nu-i dau, deşi nu-i chiar adevărat. un cunoscut de-al meu, mi-a zis cu vreo zece ani în urmă: „Tu dacă te îmbeţi poţi să dai chiar şi cheile de la casă” – deci tre’ să fiu mai zgârcit (nu-mi place cuvântul trebuie). dar am şi de acestea, sunt faze. se vede că am o semi dedublare de personalitate. aşa, parţial… acum sunt Pavel amuş îs Grişa.

este oare vreun preparat care să aranjeze ideile?! tare am nevoie de aşa ceva. soluţia cred că ar fi să le scriu după care să le selectez -> filtrez -> aranjez -> păstrez.

vreau să fac multe şi pe toate odată… dar nu-mi ajunge timp deoarece nu mă apuc de niciuna din ele. când oare?! poate… văr-meu mi-a zis odată (de ziua mea) să editez o carte de idei… mai bine zis aberaţii… aberaţii începând de la ideea de a denumi un sex-shop „Everybody Hurts” până la descoperirea Constelaţiei Gopnicului.

e bine să ştim… e bine să ştim ce vrem să ştim. e bine să ştim pentru ce vrem să ştim. e bine să fie bine. e bine când foloseşti cuvântul bine.

dar totuşi, niciodată nu pot scrie ceva pe blog deoarece ajung la ideea că nu văd sensul de a scrie aceasta. e ca şi cum ai povesti cuiva cum ai fost la concertul Metallica din Kiev în timp ce voi ambii sunteţi la concertul Metallica din Bucureşti.

oameni buni, tăceţi, nu scrieţi, acţionaţi, iubiţi, măcar votaţi…

din seria e bine să ştim: ploşniţa este un aligator foarte, foarte, foarte bătrân

FOC LA GHETE!

1 septembrie, 2010

Vă felicit pe toţi cu ocazia zilei de 1 septembrie. Pe toţi cei ce încă învaţă la şcoală, liceu, universitate. Şi vă doresc să nu aveţi niciodată problemele pe care le au colegii voştri de peste ocean.

PS: În ansamblu, niciodată nu mi-a plăcut nici şcoala, nici liceul, nici universitatea… cred că din cauza profesorilor.

“When you reach for the stars you may not quite get one, but you won’t come up with a handful of mud either”
Leo Burnett

Unul din citatele mele preferate… Trebuie să-l repet zilnic pentru următoarele două săptămâni. Nişte autosugestie n-ar strica, mai ales când eşti ajutat de câteva şuturi…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.