ioBlog

Încercând să traduc un text despre istoria Jimmy Kimmel ”vs.” Matt Damon, o istorie mult mediatizată pe YouTube, am ajuns la concluzia ca o sa relatez nu prea bine această ”poveste”. Aşa că mai jos am lăsat originalul, doar cu unele modificări. Ce aş mai avea de adăugat este faptul că Matt Damon a dat dovadă că într-adevăr este un actor bun, dar şi Jimmy Kimmel – de un show-man foarte ingenios.

Frequently at the end of the show, Kimmel thanks the guests as usual, but then adds, “Our apologies to Matt Damon, we ran out of time.” Kimmel told TMZ.com that he says this “for no good reason at all,” continuing, “A star like Matt Damon would never be scheduled to appear near the end of the show where he can be bumped.” On September 12, 2006, Damon appeared on Jimmy Kimmel Live! A montage of clips demonstrating the numerous times Kimmel performed the bit was shown and, after a very lengthy introduction by Kimmel, Damon appeared on stage. After a few seconds, Kimmel apologized and stated that the show was out of time. He asked Damon if he could come back tomorrow, to which he replied, “Go fuck your self.” Damon continued to curse at Kimmel throughout the rolling of the credits, ultimately slapping the desk and walking off the set with Kimmel chasing after him.

In the December 17, 2006 issue of USA Weekend, Kimmel himself confirmed that the Damon incident was a joke, putting the debate to rest.

In the June 5, 2007 episode, Kimmel sent his sidekick Guillermo to the “Ocean’s Thirteen” premiere to interview Matt Damon, though when he started the interview, he said that they were out of time, at which point Damon assumed that Kimmel sent him.

In the August 2, 2007 episode, Kimmel then announced that Guillermo was taking on the role of Jason Bourne, who was played by Damon, for The Bourne Ultimatum. A clip was shown in which Guillermo was playing Bourne, until Damon showed up and thought that Kimmel was now trying to bump him from his movie. Damon tried to chase Guillermo but Guillermo escaped.

In a related segment that aired on January 31, 2008, Jimmy’s long-time girlfriend Sarah Silverman jokingly announced that she had been “fucking Matt Damon” in a music video. Damon took an additional jab at Kimmel’s long running gag by telling Kimmel at the end of the video, “We’re out of time.”

On February 24th, 2008, after the Oscar’s, Kimmel debuted his rebuttal video announcing that he’s “fucking Ben Affleck”. In addition to Affleck, who is good friends with Damon, the video featured Robin Williams, Don Cheadle, Harrison Ford, Cameron Diaz, Christina Applegate, Benji Madden, Joel Madden, Dicky Barrett, Christopher Mintz-Plasse, Lance Bass, Dominic Monaghan, Meat Loaf, Pete Wentz, Joan Jett, Huey Lewis, Perry Farrell, Christopher Knight, Macy Gray, Rebecca Romijn, Josh Groban, and unnamed choir singers as recording booth singers, along with Brad Pitt as a delivery man.

Sursa: YouTube

Vreau să o iubesc pe Tarja Turunen şi ea să mă iubească pe mine.

Să avem o casă pe o insula din Islanda cu un piscină 20×100 m, teren de golf, două piste de bowling, trei mese de biliard, una de tenis de masă, opt butuce de cărţi de jucat, o sală de cinema, o saună, un jacuzi.

Să facem dragoste 24/7 şi ea să-mi cânte când are orgasm, iar eu să-i bat din palme. Să fie acolo WiFi de 100MBps şi SunTV cu 200000 de canale. Să avem mulţi copii şi să prindem peşte împreună. Să danseze copii în jurul nostru atunci când prăjim peştele.

Să creştem 6 porci, 10 oi, 30 găini, 2 vite, să avem roadă de 2 tone de usturoi pe an, 10 de popuşoi, 4 de cartofi, 8 de grâu, 15 de pătlăgele, 12 de pepeni, 20 de harbuz, 6 de morcov, 3 de busuioc (să ne fie cu noroc), 2 de şprote, 18 de ţelină, 7 de orez, 13 de mere, 100 de poamă, 6 de agawa, 3 de ceapă, 8 de varză, 2 de pătrunjel, 1 de mărar, 20 de lime, 14 de banane, 5 de alune, 10 de vin, 1000 de bere şi 15 de tequilla. Să vină odată în an un vapor prin care noi o sa comercializăm o parte din roadele acumulate.

Să trimitem copii la studii în Oxford, Harvard şi Cambridge. Să facem alţi copii în loc. Să fim vizitaţi de cei mai apropiaţi prieteni odată pe lună. Să chefuim de fiecare dată de parcă asta ar fi ultima dată.

Să întâmpinăm şi să petrecem în fiecare zi în doi răsăritul şi apusul soarelui. Să ne trezim şi să adormim de la sunetul produs de valurile mării care se aruncă în stânci ca nişte tauri la mantia roşie a toreadourului. Să ne iubim atât de mult încât să nu putem fi despărţiţi unul de altul nici măcar pe o oră. Să trăim veşnic.

Iată că după ceva timp de eschivări am decis şi eu să scriu primul post. Nu ştiu exact de la ce ar trebui să încep, care ar trebui să fie conţinutul unui prim post, dar cred că n-o să greşesc dacă voi scrie ceva despre mine. Ca un fel de prezentare. O mini autobiografie.

Deci. Sunt născut în orăşelul Anenii Noi unde mi-am petrecut copilăria. Oraş în care am avut marea bucurie de a simţi ce înseamnă prima iubire (a fost prin clasa a 4-a a 5-a), prima ţigară, prima halbă de bere, primii prieteni, primele nebunii (nimic comun cu vre-o oarecare dereglare mintală), primele încălcări a legii (administrative doar :)), primele preferinţe în muzică, primul gust de libertate. Mi-am petrecut în acel oraş 14 ani (şi 3 luni) frumoşi de viaţă.

Anul Nou 1998 l-am întâlnit deja în Chişinău. Împreună cu familia şi alte neamuri apropiate sărbătorind totodată şi Casa Nouă. Deci iată că am deja 10 ani de când trăiesc în acest frumos oraş. Liceul l-am absolvit la Spiru Haret în 2002. Un liceu ce îmi displace extrem de mult, nu din cauza numelui, nu din cauza faptului că se află în spatele unei din cele mai corupte instituţii din Republica Moldova, nu din cauza unor minunaţi profesori de la care am avut marea fericire de a cunoaşte ceva ci din cauza faptului că erau doar unii şi din cauza conducerii corupte, anti-educative şi foarte dependente de acea instituţie în spatele căreia se află acest pseudo liceu de elită. Elita sa măsurându-se doar în numărul de maşini luxoase pe care le vezi dimineaţa, la amiază şi seara, din/în care ies şi intră răsfăţatele odrasle a multor ”personalităţi” din proasta conducere a Republicii Moldova.

Însă în ciuda acestui fapt, eu sunt foarte bucuros că am învăţat în acest liceu. Anume aici am cunoscut o parte din cei mai buni prieteni ai mei. Lucrez, colaborez, comunic cu ei chiar şi în prezent. Aici mi-au apărut primele idei creative, aici mi s-a creat într-o mare măsura personalitatea mea. Tot datorită acestui liceu am avut şi prima relaţie de dragoste. Urmată de aproape 5 “ani de chin şi osândă”, deşi a fost o experienţă frumoasă şi deloc în zadar.

În această perioadă de liceu am avut bucuria de a-mi petrece unele din cele mai plăcute veri ale vieţii mele. În fiecare din ele, majoritatea timpului l-am petrecut la buneii mei în regiunea Cernăuţi, satul Nesvoia, de unde este tatăl meu. Iar după acele 6-7 săptămâni de libertate şi hoinăreli prin acea zonă, vara se încheia cu beţii nenumărate cu prietenii mei, concerte şi iarăşi idei creative şi nebunatice care pe atunci încă nu ştiam precis cum să le aplic mai bine în practică. Unul din rezultatele acelor idei a fost proiectul anti-cultural Ruhlea, la care am participat împreună cu alţi prieteni de-ai mei.

După liceu a urmat universitatea. Universitatea Tehnică a Moldovei, facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică, specialitatea Tehnologii Informaţionale, marea greşeală a vieţii mele :). Până acum nu sunt sigur de ce m-am dus anume la aşa ceva, dar nu regret nici până în ziua de azi că am studiat acolo, deşi nici măcar n-am absolvito. Am luat mult de la această universitate, de la profesorii de acolo, de la viaţa de student în blocul 3 al UTM de pe strada Studenţilor. Mi-am făcut buni prieteni şi acolo şi cât-decât s-a mai adăugat ceva viziuni asupra vieţii şi principii după care mă conduc până în prezent.

Înainte de a băga piciorul în UTM, m-am angajat eu la o ”companie” ce se ocupa de design interior. Am lucrat în calitate de proiectant în AutoCAD (ştiam bine programul la acel moment). După ceva timp m-am angajat la magazinul de materiale de construcţie Mosaic Center de la Ciocana, în calitate de Administrator de reţea. Neştiind nici o boabă în reţele şi administrarea uneia :). Cu puţin ajutor din partea fratelui meu şi a câtorva cunoscuţi, timp de o săptămână, două, am prins firul destul de bine. Anume în acest loc am prins gustul de a lucra şi în cel mai important, de a comunica şi a face cunoştinţă cu persoane noi, din diferite sfere de activitate, pături sociale, cu diferite idei şi concepte asupra vieţii şi societăţii. Tot aici mi-am mai adăugat un bun prieten în ”listă” :).

După un an şi jumătate la Mosaic Center, am fost angajat la reţeaua de farmacii Felicia, în aceeaşi postură. Aici am avut ocazia de a face cunoştinţă cu un management prost, cu o adevărată definiţie a noţiunii de cumătrism moldovenesc şi o afacere profitabilă (pentru proprietar şi top manageri doar, desigur). Iarăşi cunoştinţe noi şi plăcute datorită cărora am ajuns şi la noul meu post de muncă (la fel ca şi în cazul când am ajuns aici).

După, iarăşi, aproape un an şi jumătate am plecat de la acest post de lucru şi am fost angajat la compania Nippon, în calitate de Graphics Software Brand Manager. Sună bine dar deloc interesant din punct de vedere financiar şi creativ. Mi-a plăcut foarte mult să lucrez aici, mi-am făcut cunoştinţe foarte bune, dar perspectiva de a avea o muncă legată strict de oficiu, faptul că din motive administrative a trebuit să fiu transferat în alt departament şi necesitatea de a fi îmbrăcat la costum, să port cravată permanent şi o altă cauză ce nu vreau s-o divulg, nu mi-a fost pe plac şi am plecat de acolo. Oricum plusuri au fost luate, ”lista” s-a mai ”îmbogăţit”, nu a fost nici aceasta în zadar.

Acum, începând din luna ianuarie a acestui an, lucrez împreună cu un prieten de-al meu de facultate în compania înfiinţată de către el, SSC. Iarăşi administrez reţele de calculatoare, deja în cadrul SSC. Pe lângă aceasta lucrez şi cu alţi prieteni la revista online de muzică Pamparam.md. Mai particip la nişte proiecte unele în desfăşurare altele în perioada de concepere. Totul merge bine şi viaţa îmi surâde.

La moment, sunt în oficiu, ascult Beirut, aş bea o bere (două, trei, patru…), e duminică seara, acuși trebuie să vină un verişor de-al meu din Cernăuţi, am 24 de ani, fumez, beau, mănânc, dorm, am mobil împrumutat, nu citesc, ascult multă muzică, îmi place să aberez, iubesc viaţa, încerc să închei această listă deşi aş putea scrie multe aici.

Numai bine şi dacă nu aveţi cai, atunci pe curând!

P.S.: Eu singur am a*uit de cât eu pot pi*di despre mine aşa că vă rog să mă iertaţi pentru timpul pe care l-aţi pierdut citind astea.